avanos MIC Mode D'emploi page 54

AVANOS* MIC
RO
cu conector ENFit
Instrucţiuni de utilizare
Numai pe bază de prescripţie medicală: Conform legii federale (SUA), acest dispozitiv poate fi
vândut numai de către un medic sau la ordinele acestuia.
Descriere
Tubul de alimentaţie jejunală (J) AVANOS* MIC* (Fig. 1) permite transmiterea hranei şi a
medicaţiei direct în duodenul distal sau în jejunul proximal.
Instrucţiuni de utilizare
Utilizarea tubului de alimentaţie J AVANOS* MIC* este indicată pentru pacienţii care nu pot
absorbi în mod adecvat substanţe nutritive prin stomac, care au tulburări de motilitate intestinală,
obstrucţie gastrică, reflux gastro-esofagian sever, pacienţi cu risc de aspiraţie sau pacienţi care au
fost supuşi unei operaţii de esofagectomie sau gastrectomie.
Contraindicaţii
Contraindicaţiile pentru poziţionarea unui tub de alimentaţie jejunală includ, dar nu sunt limitate
la:
• Interpunere colonică
• Ascită
• Hipertensiune portală
• Peritonită
• Coagulopatie necorectată
• Incertitudine cu privire la direcţia şi lungimea tractului pentru gastrostomie (grosimea
peretelui abdominal)
• Lipsa aderenţei stomacului la peretele abdominal (doar înlocuire)
• Lipsa tractului de gastrostomie stabilit (doar înlocuire)
• Semne de infecţie în jurul locului stomei (doar înlocuire)
• Prezenţa mai multor tracturi de stomă fistulare (doar înlocuire)
Avertisment
Nu refolosiţi, nu reprocesaţi şi nu resterilizaţi acest dispozitiv medical. Refolosirea,
reprocesarea sau resterilizarea pot 1) afecta în mod advers caracteristicile de
biocompatibilitate ale dispozitivului, 2) compromite integritatea structurală a
dispozitivului, 3) duce la funcţionarea necorespunzătoare a acestuia sau 4) crea un risc
de contaminare şi cauza transmiterea unor boli infecţioase, rezultând în vătămarea,
îmbolnăvirea sau decesul pacientului.
Complicaţii
În cazul oricărui tub de alimentaţie jejunală pot apărea următoarele complicaţii:
• Greaţă, vomă, balonare abdominală sau diaree
• Aspirare
• Durere peristomală
• Abces, infectarea leziunilor şi crăparea pielii
• Necroză provocată de presiune
• Ţesut hiperglanular
• Scurgere intraperitoneală
• Sindromul BBS
• Scurgere peristomală
• Explodarea balonului sau dislocarea tubului
• Înfundarea tubului
• Sângerare gastrointestinală şi/sau ulceraţii
• Obstrucţia tubului gastric
• Ileus sau gastropareză
• Volvulus intestinal sau gastric
Alte complicaţii, cum ar fi lezarea organului abdominal, pot fi asociate cu procedura de
poziţionare a tubului de alimentaţie.
Poziţionare
Acest tub de alimentaţie jejunală AVANOS* poate fi poziţionat în următoarele moduri:
Chirurgical
Percutanat prin ghidare fluoroscopică (radiologică)
Percutanat prin ghidare endoscopică
Înlocuirea unui dispozitiv existent cu ajutorul unui tract de stomă stabilit
Avertisment: Pentru a se asigura confortul şi siguranţa pacientului, efectuaţi o
gastropexie pentru a ataşa stomacul de peretele abdominal anterior, identificaţi
locul de introducere a tubului de alimentaţie şi dilataţi tractul stomei înainte de
introducerea iniţială a tubului.
Avertisment: Nu folosiţi balonul de retenţie al tubului de alimentaţie ca dispozitiv
de gastropexie. Balonul poate exploda şi ataşarea stomacului la peretele abdominal
anterior poate eşua.
Pregătirea tubului
Avertisment: Verificaţi integritatea ambalajului. Nu folosiţi produsul dacă
ambalajul a fost deteriorat sau dacă sigiliul steril a fost compromis.
1. Selectaţi dimensiunea potrivită a tubul de alimentaţie jejunală MIC*, scoateţi produsul din
ambalaj şi verificaţi dacă există semne de deteriorare.
2. Ajustaţi lungimea tubului prin tăierea capătului distal cu o lamă de ras sau cu un bisturiu.
Asiguraţi-vă că tăietura este netedă şi dreaptă şi lungimea suficient de mare pentru o
poziţionare la 10–15 cm după ligamentul lui Treitz.
54
Tub de alimentaţie jejunală (Tub J)
*
®
3. Folosind o seringă Luer-tată, umflaţi balonul (Fig. 1-D) cu apă prin orificiul pentru umflarea
balonului (Fig 1-A). Nu folosiţi aer.
• Umflaţi balonul cu 2–3 ml de apă pentru tuburi cu volum mic, identificate cu LV după
codul numeric REF.
• Umflaţi balonul cu 7–10 ml de apă pentru tuburi cu volum standard.
4. Scoateţi seringa şi verificaţi integritatea balonului, strângându-l uşor între degete pentru a
vedea dacă are scurgeri. Verificaţi vizual simetria balonului. Simetria se poate obţine răsucind
uşor balonul între degete. Reintroduceţi seringa şi scoateţi toată apa din balon.
5. Verificaţi suportul de retenţie extern (Fig. 1-C). Suportul trebuie să gliseze de-a lungului
tubului cu o rezistenţă moderată.
6. Verificaţi întreaga lungime a tubului pentru a identifica orice neregularitate.
7. Folosind o seringă ENFit®, irigaţi lumenul jejunal (Fig. 1-B) al tubului cu apă, pentru a
confirma permeabilitatea tubului.
8. Lubrifiaţi vârful tubului cu un lubrifiant solubil în apă. Nu folosiţi ulei mineral. Nu folosiţi
vaselină pe bază de petrol.
9. Lubrifiaţi din plin lumenul jejunal cu lubrifiant solubil în apă. Nu folosiţi ulei mineral. Nu
folosiţi vaselină pe bază de petrol.
Procedura chirurgicală recomandată (gastrostomie tip
Stamm)
1. Printr-o laparotomie pe linia mediană, identificaţi pilorul şi artera epigastrică superioară din
peretele abdominal.
2. Locul gastrostomiei trebuie să fie la 10–15 cm distanţă de pilor pe marea curbură a
stomacului. De asemenea, locul gastrostomiei trebuie să fie la cel puţin 3 cm distanţă de
marginea costală, pentru a preveni deteriorarea balonului de retenţie prin abraziune în
timpul mişcării.
3. Efectuaţi două suturi concentrice în bursă în jurul locului. Lăsaţi acele de sutură în bursă în
poziţie.
4. Selectaţi pe peritoneul parietal anterior un loc de ieşire în apropierea gastrostomiei. Evitaţi
artera epigastrică superioară, drenurile sau alte stome.
5. Realizaţi o plagă prin străpungere de la peritoneul parietal anterior către suprafaţa extra-
abdominală. Introduceţi tubul dinspre exterior spre interiorul cavităţii abdominale.
Notă: Se poate utiliza o pensă în unghi drept pentru facilitarea poziţionării.
Atenţie: Nu utilizaţi niciodată o pensă cu dinţi ascuţiţi sau un tenaculum pentru a trage
tubul pe poziţie. Acest lucru va deteriora tubul.
6. Folosind două pense Babcock pe suprafaţa anterioară a stomacului, „prindeţi" stomacul.
7. Deschideţi stomacul cu un electrocauter sau un bisturiu.
8. Extindeţi enterotomia folosind o pensă hemostatică.
Recomandări pentru pregătirea locului de intervenţie
1. Utilizaţi tehnicile radiologice sau endoscopice standard pentru a vizualiza şi a face pregătirile
pentru poziţionarea tubului de gastrostomie.
2. Verificaţi dacă există vreo anomalie care poate împiedica poziţionarea tubului şi aşezaţi
pacientul în decubit dorsal.
3. Selectaţi un loc pentru gastrostomie care să nu conţină vase de sânge importante, viscere şi
ţesut cicatricial. De obicei, locul se găseşte la o treime din distanţa dintre ombilic şi marginea
costală stângă, pe linia medioclaviculară.
4. Pregătiţi şi acoperiţi locul de inserţie selectat, conform protocoalelor unităţii medicale.
Poziţionarea gastropexiei
Avertisment: Se recomandă efectuarea unei gastropexii în trei puncte, în
configuraţie triunghiulară, pentru a asigura ataşarea peretelui gastric la peretele
abdominal anterior.
1. Faceţi un semn pe piele, în locul de introducere a tubului. Definiţi tiparul gastropexiei,
plasând pe piele trei semne echidistante faţă de locul de introducere a tubului, într-o
configuraţie triunghiulară.
Atenţie: Lăsaţi o distanţă adecvată între locul de introducere şi poziţia gastropexiei,
pentru a preveni interferenţa dintre racordul în T şi balonul umflat.
2. Localizaţi locurile puncţiilor cu 1% lidocaină şi efectuaţi o anestezie locală pe piele şi
peritoneu.
3. Poziţionaţi primul racord în T şi confirmaţi poziţia intragastrică. Repetaţi procedura până când
toate trei racordurile în T sunt introduse la colţurile triunghiului.
4. Fixaţi stomacul de peretele abdominal anterior şi efectuaţi procedura.
Creaţi tractul stomei sub vizualizare fluoroscopică
(radiologică)
Creaţi tractul stomei cu stomacul încă dilatat şi legat de peretele abdominal. Identificaţi locul
puncţiei în centrul tiparului gastropexiei. Cu ajutorul ghidajului fluoroscopic, confirmaţi că
locul se întinde peste partea distală a stomacului, sub marginea costală şi deasupra colonului
transversal.
Avertisment: Evitaţi artera epigastrică ce trece prin punctul aflat la două treimi
pe linia mediană şi o treime pe linia laterală faţă de muşchiul rectus.
Avertisment: Nu avansaţi acul de puncţie prea adânc, pentru a evita perforarea
peretelui gastric posterior, a pancreasului, a rinichiului stâng, a aortei sau a
splinei.
5. Anesteziaţi locul puncţiei printr-o injecţie locală cu lidocaină 1%, până la suprafaţa
peritoneală.
6. Introduceţi un ac compatibil de 0,038" în centrul tiparului de gastropexie, în lumenul gastric.
Notă: Cel mai bun unghi de inserţie pentru plasarea tubului jejunal este un unghi de 45 de
grade de la suprafaţa pielii.
7. Folosiţi ghidarea fluoroscopică pentru a verifica poziţionarea corectă a acului. De asemenea,