avanos MIC-KEY Mode D'emploi page 55

Tubul AVANOS* MIC-KEY* pentru alimentare jejunală (tub J simplu)
RO
Seturi de extensie cu conectori ENFit®
1-B
1-A
Figure 1
Figure 2
3-A
Figure 3
Indicaţii de folosire
Rx Only: Doar Rx: Conform legii federale S.U.A., acest dispozitiv poate fi vândut
numai de către un medic sau la ordinele acestuia.
Descriere
Tub simplu AVANOS* MIC-KEY* pentru alimentare jejunală ajută la
transmiterea hranei intestinale în duodenul distal sau jejunul proximal.
Instrucţiuni de folosire
Tub simplu AVANOS* MIC-KEY* pentru alimentare jejunală este indicat pentru
pacienţii care nu pot absorbi hrana adecvată prin stomac, care au probleme de
motilitate intestinală, obstrucţie gastrică, reflux gastroesofagial sever, pentru
cei care sunt în pericol de aspirare, sau pentru cei care au avut esofagectomie
sau gastrectomie.
Contraindicaţii
Contraindicaţiile pentru plasarea tubului de alimentare jejunală includ, dar
nu sunt limitate la, dropsie abdominală, interpunere colonică, hipertensiune
portală, peritonită şi obezitate morbidă.
Avertisment
A nu se refolosi, reprocesa sau resteriliza acest dispozitiv medical.
Refolosirea, reprocesarea sau resterilizarea pot 1) afecta în mod
advers caracteristicile de biocompatibilitate ale dispozitivului,
2) compromite integritatea structurală a dispozitivului, 3) duce
la funcţionarea lui în mod necorespunzător, sau 4) crea riscul de
contaminare şi pot cauza transmiterea unor boli infecţioase,
ajungându-se la rănire, boală, sau deces.
Complicaţii
În cazul oricărui tub de alimentare jejunală pot apărea următoarele complicaţii:
• Crăpare a pielii • Infecţie
• Ţesut hiperglanular • Ulceraţii ale stomacului sau ale duodenului
• Scurgere intraperitoneală • Necroză datorată presiunii
• Perforare • Intususcepţie
Nota: A se verifica integritatea pachetului. A nu se folosi dacă pachetul a fost
deteriorat sau dacă sigiliul steril a fost compromis.
Nota: Riscul de perforare poate fi mai mare la pacienţii cu greutatea sub 10 kg.
Plasare
Tub simplu AVANOS* MIC-KEY* pentru alimentare jejunală poate fi plasat
subcutanat, sub ghidaj fluoroscopic sau endoscopic, sau ca înlocuitor al unui
dispozitiv deja existent, folosind un tract stabilit al stomei.
Atentie: Pentru a se asigura confortul si siguranta pacientului, inainte de
a se introduce tubul, a se efectua o gastropexie pentru a se atasa stomacul la
peretele abdominal anterior, a se identifica locul de introducere a tubului si a
se dilata si a se masura tractul stomei. Lungimea tubului va putea fi reglata
folosind o lama sau un bisturiu ascutit si va trebui sa fie suficienta pentru a fi
plasata la 10–15 cm dincolo de ligamentul lui treitz.
Atentie: A nu se folosi balonul de retentie al tubului de alimentare ca
dispozitiv de gastropexie. Balonul poate exploda şi ataşarea stomacului la
peretele abdominal anterior poate eşua.
Prepararea tubului
1. A se selecta dimensiunea potrivită pentru tubul de alimentare jejunală
MIC-KEY*, a se scoate din pachet şi a se inspecta.
2. Folosind seringa Luer de 6 ml, inclusă în trusă, a se umple balonul, prin
orificiul balonului, cu 5 ml de apă sterilă sau distilată. (Fig 1-A)
3. A se scoate seringa şi a se verifica integritatea balonului, srângându-l uşor
între degete pentru a vedea dacă are scurgeri. A se verifica vizual simetria
balonului. Simetria se poate obţine frecând balonul între degete. A se
reintroduce seringa şi a se scoate toată apa din balon.
4. Folosind seringa Luer de 6 ml, a se introduce apă prin orificiul jejunal
(Fig 1-B), pentru a verifica funcţionalitatea.
5. A se lubrifia capătul distal al tubului cu un lubrifiant solubil în apă. A nu se
folosi vaselină pe bază de uleiuri minerale sau petrol.
6. A se lubrifia din abundenţă lumenul jejunal cu un lubrifiant solubil în apă.
A nu se folosi vaselină pe bază de uleiuri minerale sau petrol.
7. A se împinge canula introducătoare (Fig 2) în orificiul jejunal până
când suportul este în contact cu orificiul de alimentare jejunal şi canula
este vizibilă în interiorul tubului. Canula introducătoare deschide valva
unidirecţională şi o protejează impotriva efectelor negative ale sârmei de
ghidare.
Sugestii pentru procedura de plasare radiologică
1. A se plasa pacientul în poziţia culcat pe spate.
2. A se pregăti şi a se anestezia pacientul conform protocolului clinic.
3. A se asigura că lobul stâng al ficatului nu se suprapune peste cavitatea sau
partea principală a stomacului.
4. A se identifica marginea mediană a ficatului, printr-o tomografie sau
ecografie.
5. Se poate administra glucagon intravenos de 0,5 până la 1 mg, pentru a
diminua peristaltismul gastric.
Atentie: A se consulta instructiunile pentru frecventa administrării
intravenoase a glucagonului si recomandările de folosire in cazul
pacientilor dependenti de insulină.
6. A se insufla aer în stomac folosind un cateter nasogastric, de obicei de
500 până la 1000 ml, sau până când se obţine o extensiune adecvată. Este
adesea necesar a se continua insuflarea în timpul procedurii, mai ales
în momentul introducerii acului şi dilatării tractului, pentru a menţine
stomacul dilatat, în aşa fel încât peretele gastric să fie ataşat la peretele
abdominal anterior.
7. A se alege un loc de introducere a cateterului în regiunea sub-costală
stângă, de preferat deasupra aspectului lateral sau lateral faţă de muşchiul
rectus abdominal (N.B. artera superioară epigastrică se desfăşoară de-a
lungul aspectului median al rectusului) şi direct deasupra stomacului, către
marea curbură. Folosind fluoroscopia, a se alege o locaţie care permite o
pătrundere a acului cât se poate de verticală. A se obţine o vedere laterală
înainte de plasarea gastrostomiei, atunci când se suspectează colon
interpus sau intestinul mic anterior stomacului.
Nota: Substanţa de contrast PO/NG poate fi administrată cu o seară înainte
sau se poate face o clismă chiar înainte de plasare, pentru a opaciza colonul
transversal.
8. A se pregăti şi a se acoperi conform protocolului instituţiei.
Plasarea gastropexiei
Atentie: Se recomandă a se efectua o gastropexie in trei puncte, in
configuratie de triunghi, pentru a asigura atasarea peretelui gastric la peretele
abdominal anterior.
1. A se face un semn pe piele la locul de introducere a tubului. A se defini
tiparul gastropexiei, plasând pe piele trei semne echidistante faţă de locul
de introducere a tubului şi într-o configuraţie triunghiulară.
Avertisment: A se lăsa o distanţă adecvată între locul de
introducere şi plasarea gastropexiei, pentru a preveni interferenţa
dintre racordul în T şi balonul umflat.
2. A se localiza locurile puncţiilor cu 1% lidocaină şi a se administra anestezie
locală pe piele şi peritoneu.
3. A se plasa primul racord în T şi a se confirma poziţia intragastrică. A se
repeta procedura, până când toate trei racordurile în T vor fi introduse la
colţurile triunghiului.
4. A se fixa stomacul de peretele abdominal anterior şi a se efectua procedura.
Crearea tractului stomei
1. A se forma tractul stomei, cu stomacul încă dilatat şi legat de peretele
abdominal. A se identifica locul puncţiei în centrul tiparului gastropexiei.
Cu ajutorul ghidajului fluoroscopic, a se confirma că locul se întinde peste
partea distală a stomacului, sub marginea costală şi deasupra colonului
transversal
Atentie: A se evita artera epigastrica ce trece prin punctul aflat la doua
treimi pe linia mediala si o treime pe linia laterala de muschiul rectus.
Avertisment: A nu se avansa acul prea adânc, pentru a evita
perforarea peretelui gastric posterior, a pancreasului, a rinichiului
stâng, a aortei sau a splinei.
2. A se anestezia locul puncţiei printr-o injecţie locală cu lidocaină 1%, până
la suprafaţa peritoneală (distanţa de la piele la peretele gastric anterior
este, de obicei, de 4–5 cm).
3. A se introduce un ac compatibil de 0,038" în centrul tiparului de
gastropexie, în lumenul gastric direcţionat catre pilor.
Nota: Cel mai bun unghi de inserţie este un unghi de 45 de grade la
suprafaţa pielii.
4. A se folosi ghidare fluoroscopică pentru a verifica plasarea corectă a acului.
De asemenea, pentru a facilita verificarea, a se ataşa o seringă plină cu apă,
la ac, şi a se aspira aerul din lumenul gastric.
Nota: Se poate injecta o substanţă de contrast după scoaterea aerului,
pentru a vedea pliurile gastrice şi a se confirma poziţia.
5. A se introduce, prin ac, o sârmă de ghidare de până la 0,038" şi a se îndoi în
cavitatea stomacului. A se confirma poziţia.
6. A se scoate acul introducător, lăsând sârma de ghidare în loc şi a se arunca
conform protocolului instituţiei.
7. A se împinge un cateter flexibil, compatibil, de 0,038", peste sârma de
ghidare şi, sub ghidare fluoroscopică, a se introduce sârma până în capătul
piloric al stomacului.
8. A se împinge sârma de ghidare şi cateterul flexibil până când vârful
cateterului este la pilor.
9. A se trece prin pilor şi a se împinge sârma de ghidare şi cateterul în duoden,
până la 10–15 cm dincolo de ligamentul lui Treitz.
10. A se scoate cateterul şi a se lăsa sârma de ghidare în loc.
Dilatare
1. A se folosi o lamă de bisturiu #11 pentru a crea o mică incizie pe piele,
care se întinde de-a lungul sârmei de ghidare, până la ţesutul subcutanat
şi ţesutul fibros al musculaturii abdominale. După crearea inciziei, a se
arunca lama, conform protocolului instituţiei.
2. A se introduce un dilatator peste sârma de ghidare şi a se dilata tractul
stomei până la dimensiunea dorită.
3. A se scoate dilatatorul peste sârma de ghidare şi a se lăsa sârma de ghidare
în loc.
4. A se măsura lungimea stomei cu un dispozitiv de măsurare AVANOS*.
55